← Cursuri

Curs 12Legătura dintre electricitate și magnetism. Ecuațiile lui Maxwell

Oersted și inducția magnetică

În 1820, Hans Christian Oersted a descoperit legătura dintre electricitate și magnetism, în cazul sarcinilor electrice aflate în mișcare (un curent printr-o sârmă deviază acul unei busole).

Mărimea care descrie câmpul magnetic este inducția magnetică B\vec{B}, cu

[B]SI=T (Tesla).[B]_{\text{SI}} = \text{T (Tesla)}.

Câmpul magnetic B formează linii circulare în jurul conductorului parcurs de curentul I (regula mâinii drepte).
Câmpul magnetic B formează linii circulare în jurul conductorului parcurs de curentul I (regula mâinii drepte).
(3D) Oersted: firul cu curent deviază busola

Relația Biot-Savart

Câmpul produs de un curent de intensitate II ce circulă pe conturul Γ\Gamma, într-un punct PP:

  B=μ0I4πΓdl×RR3  \boxed{\;\vec{B} = \frac{\mu_0 I}{4\pi}\oint_\Gamma \frac{d\vec{l}\times\vec{R}}{R^3}\;}

unde μ0\mu_0 este permeabilitatea magnetică a vidului:

μ0=4π107 TmA.\mu_0 = 4\pi\cdot10^{-7}\ \frac{\text{T}\cdot\text{m}}{\text{A}}.

II este intensitatea curentului prin contur, iar dld\vec{l} și R\vec{R} sunt vectorul element de contur, respectiv vectorul de poziție de la dld\vec{l} la punctul PP.

(3D) Biot-Savart: contribuția elementului dvec l

Ecuațiile lui Maxwell (1864)

Câmpurile electrice și magnetice sunt descrise complet de sistemul ecuațiilor lui Maxwell:

{  divE=ρε0,divB=0,rotE=Bt,rotB=μ0 ⁣(ȷ+ε0Et)  \left\{\;\begin{aligned} \operatorname{div}\vec{E} &= \frac{\rho}{\varepsilon_0}, & \operatorname{div}\vec{B} &= 0, \\[6pt] \operatorname{rot}\vec{E} &= -\frac{\partial \vec{B}}{\partial t}, & \operatorname{rot}\vec{B} &= \mu_0\!\left(\vec{\jmath} + \varepsilon_0\frac{\partial \vec{E}}{\partial t}\right) \end{aligned}\;\right.

Ecuația divB=0\operatorname{div}\vec{B} = 0 reflectă absența monopolilor magnetici: liniile câmpului magnetic se închid întotdeauna pe ele însele, fără surse sau puțuri.

Liniile câmpului magnetic ale unui magnet bară se închid pe ele însele, fără surse sau puțuri: în exterior merg de la polul N la polul S, iar prin interior de la S la N, ilustrând ecuația div B = 0.
Liniile câmpului magnetic ale unui magnet bară se închid pe ele însele, fără surse sau puțuri: în exterior merg de la polul N la polul S, iar prin interior de la S la N, ilustrând ecuația div B = 0.

unde:

  • ρ\rho - densitatea volumică de sarcină într-un punct din spațiu;
  • ε0\varepsilon_0 - permitivitatea electrică;
  • ȷ\vec{\jmath} - densitatea de curent într-un punct;
  • E\vec{E} - câmpul electric;
  • B\vec{B} - inducția magnetică.

Reamintim operatorii diferențiali:

divE=Exx+Eyy+Ezz,\operatorname{div}\vec{E} = \frac{\partial E_x}{\partial x} + \frac{\partial E_y}{\partial y} + \frac{\partial E_z}{\partial z},

(2D) Divergența: izvoare și puțuri ale câmpului

rotE=ijkxyzExEyEz=(EzyEyz)i+\operatorname{rot}\vec{E} = \begin{vmatrix} \vec{i} & \vec{j} & \vec{k} \\[2pt] \dfrac{\partial}{\partial x} & \dfrac{\partial}{\partial y} & \dfrac{\partial}{\partial z} \\[4pt] E_x & E_y & E_z \end{vmatrix} = \left(\frac{\partial E_z}{\partial y} - \frac{\partial E_y}{\partial z}\right)\vec{i} + \dots

(2D) Rotorul (curl): rotația locală a câmpului

Forma integrală a ecuațiilor lui Maxwell se obține aplicând teorema lui Stokes (pentru forma cu rot) și teorema divergenței (pentru forma cu div):

(2D) Fluxul și forma integrală a legii lui Gauss
(2D) Teorema lui Stokes: rotor și circulație
(2D) Teorema divergenței (Gauss-Ostrogradski)

Unda electromagnetică

Din ecuațiile lui Maxwell se poate arăta că, atunci când au loc variații în timp ale câmpurilor electric și magnetic, ia naștere o undă electromagnetică care se propagă în vid cu viteza luminii:

c=3108 ms.c = 3\cdot10^8\ \frac{\text{m}}{\text{s}}.

(3D) Unda electromagnetică: vec E perp vec B perp vec c

(Observație din curs: un foton este neutru din punct de vedere electric, sarcina electrică totală fiind 00.)

Câmpul magnetic pe axa unei spire

Pentru o spiră circulară de rază RR, parcursă de curentul II, inducția într-un punct P(0,0,z)P(0, 0, z) de pe axă este:

  B(z)=μ0IR22(R2+z2)3/2  \boxed{\;B(z) = \frac{\mu_0 I R^2}{2\left(R^2 + z^2\right)^{3/2}}\;}

În centrul spirei (z=0z = 0):

B(0)=μ0IR22(R2)3/2=μ0I2R.B(0) = \frac{\mu_0 I R^2}{2\left(R^2\right)^{3/2}} = \frac{\mu_0 I}{2R}.

Pentru o bobină cu NN spire, valorile se înmulțesc cu NN:

B(z)=Nμ0IR22(R2+z2)3/2,B(0)=Nμ0I2R.B(z) = \frac{N\,\mu_0 I R^2}{2\left(R^2 + z^2\right)^{3/2}}, \qquad B(0) = \frac{N\,\mu_0 I}{2R}.

Graficul B(z)B(z) are un maxim în z=0z = 0 și scade simetric la depărtarea de spiră.

(3D) Câmpul magnetic pe axa spirei B(z)