Cursul 12: Legătura dintre electricitate și magnetism. Biot-Savart. Maxwell
Oersted și inducția magnetică
În 1820, Hans Christian Oersted a descoperit legătura dintre electricitate și magnetism, în cazul sarcinilor electrice aflate în mișcare (un curent printr-o sârmă deviază acul unei busole).
Mărimea care descrie câmpul magnetic este inducția magneticăB, cu
[B]SI=T (Tesla).
Relația Biot-Savart
Câmpul produs de un curent de intensitate I ce circulă pe conturul Γ, într-un punct P:
B=4πμ0I∮ΓR3dl×R
unde μ0 este permeabilitatea magnetică a vidului:
μ0=4π⋅10−7AT⋅m.
I este intensitatea curentului prin contur, iar dl și R sunt vectorul element de contur, respectiv vectorul de poziție de la dl la punctul P.
Ecuațiile lui Maxwell (1864)
Orice câmp magnetic care acționează asupra sarcinilor în mișcare poate fi caracterizat de sistemul:
Din ecuațiile lui Maxwell se poate arăta că, atunci când au loc variații în timp ale câmpurilor electric și magnetic, ia naștere o undă electromagnetică care se propagă în vid cu viteza luminii:
c=3⋅108sm.
(Observație din curs: un foton este neutru; privit ca pereche e−+e+, sarcinile se anulează: −1,6⋅10−19C+1,6⋅10−19C=0.)
Câmpul magnetic pe axa unei spire
Pentru o spiră circulară de rază R, parcursă de curentul I, inducția într-un punct P(0,0,z) de pe axă este:
B(z)=2(R2+z2)3/2μ0IR2
În centrul spirei (z=0):
B(0)=2(R2)3/2μ0IR2=2Rμ0I.
Pentru o bobină cu N spire, valorile se înmulțesc cu N:
B(z)=2(R2+z2)3/2Nμ0IR2,B(0)=2RNμ0I.
Graficul B(z) are un maxim în z=0 și scade simetric la depărtarea de spiră.